José Cura, unul numeroșii muzicieni de renume internațional pe care Argentina i-a dăruit lumii, revine la București în Festivalul Enescu. Publicul din țara noastră l-a urmărit deja în 2021 ca dirijor al propriilor lucrări, printre care s-a numărat Te Deum, o creație dedicată Festivalului la aniversarea celei de-a 25-a ediții și prezentată atunci în primă audiție. În interviul pe care mi l-a oferit atunci, artistul spunea: „Trăim într-o lume în care cultura are mult de suferit, iar faptul că un festival celebrează cea de-a 25-a ediție este un lucru extraordinar și este necesar să strigăm acest lucru cu voce tare. Suntem încă vii, suntem aici!” Deoarece publicul de pretutindeni îl cunoștea deja pe José Cura − tenorul, l-am întrebat cu aceeași ocazie despre celelalte două importante laturi ale personalității sale, dirijatul și compoziția, pentru că acestea au reprezentat de fapt începuturile lui muzicale, și nu cântul vocal: „Dirijatul și compoziția au fost motivul pentru care am devenit muzician. Mai târziu am descoperit că pot să și cânt, și am avut o carieră frumoasă ca solist, sunt foarte mândru de acest lucru. Așadar, pentru mine este natural să revin la cariera mea inițială. Nu fac acum lucrul acesta pentru că sunt faimos, doar revin la originile mele.”
Artistul propune acum un program de muzică argentiniană, alternând creații scrise de el și compatriotul său Carlos Guastavino (1912-2000), născut cu exact jumătate de secol înaintea lui Cura, în aceeași provincie din Argentina, Santa Fe (iubitorii sportului știu desigur că acesta este și locul natal al fotbalistului Lionel Messi). Admirat pe scenele lumii ca dirijor, compozitor, solist vocal și regizor, José Cura a rămas permanent conectat cu muzica argentiniană, pe care nu doar o poartă în suflet, ci o aduce aproape de publicul său prin concerte și înregistrări.
Argentina − un important creuzet cultural al Americilor
Dacă spunem Argentina, ne gândim la tango, dar muzica acestei țări este mult mai variată. Începând cu secolul 17, Argentina a devenit un important creuzet cultural al Americilor, îmbinând influențe europene și indigene și având ca rezultat numeroase genuri muzicale: cumbia, candombe, polka, carnavalito, media cana și, desigur, tangoul, care a cucerit atenția lumii muzicale internaționale începând cu anii 1920. Deopotrivă gen muzical și dans, tangoul s-a născut în cartierele sărace, pline de imigranți, din Buenos Aires în anii 1880-90 (nefiind inclus în paleta muzicilor tradiționale), s-a răspândit în Argentina și Uruguay, apoi a ajuns în saloanele din capitala Franței, Angliei, Germaniei și, prin anii 1920, în alte țări europene și America de Nord. Nume reprezentative pentru acest gen și pentru muzica argentiniană în general rămân Carlos Gardel și Astor Piazzolla.
Carlos Guastavino − „Schubert al Pampasului”
Mai puțin cunoscut publicului european, un alt nume important pentru argentinieni este Carlos Guastavino, clar influențat de muzica țării natale și păstrând în creație un limbaj romantic, nealiniat curentelor care s-au succedat în timpul vieții sale (așa cum au făcut Alberto Ginastera sau Mauricio Kagel). Guastavino a fost un reper muzical pentru generația crescută în anii 1960-70 în Argentina, iar stilul lui muzical accesibil, bazat pe melodie, a facilitat cu siguranță popularitatea sa în rândul publicului larg. Dintre cele aproximativ 300 de lucrări scrise de Carlos Guastavino, mai mult de jumătate sunt miniaturi vocale, de unde și supranumele „Schubert al Pampasului”. Țelul lui José Cura este de a le prezenta pe scenele lumii (a și înregistrat recent patru CD-uri ce includ 64 dintre cântecele compatriotului său), pentru a-i oferi acestui compozitor locul pe care crede că îl merită în repertoriul universal al muzicii clasice. În opinia lui Cura, cântecele lui Guastavino pot fi interpretate fie cu lejeritatea unei melodii populare, fie cu disciplina unui lied erudit, ceea ce le oferă un profil individual față de cele scrise de compozitori europeni precum Franz Schubert, Gabriel Fauré, Ottorino Respighi.
Alături de miniaturile vocale ale lui Carlos Guastavino, José Cura propune din creația proprie, în primă audiție românească, Si muero, sobrevíveme! (Dacă mor, supraviețuiește-mi!), un ciclu de cântece scris în perioada 1995-2006, având la bază sonetul omonim al poetului Pablo Neruda, precum și Concierto para un Resurgir (Concert pentru o Înviere), scris pentru chitară și orchestră în perioada pandemiei, cu un mesaj care transpare din titlu și ne duce cu gândul la o altă latură importantă a muzicianului și omului José Cura, spiritualitatea.
Andreea Kiseleff este realizator Radio România Muzical