În Seria Orchestrelor Românești la Sala Radio, o noutate în actuala ediție a Festivalului Enescu, am ascultat duminică, 10 septembrie, concertul Orchestrei Simfonice București, ansamblu fondat în 2007, remarcabil prin originalitatea și diversitatea stilistică a programelor abordate. Aș putea să o numesc „orchestra cameleon”, perfect adaptabilă spre exemplu unui program de rock simfonic sau de muzică contemporană. Invitată la pupitru a fost o minunată dirijoare de origine bulgară, stabilită în Elveția: Delyana Lazarova, cu o importantă carieră pe scenele internaționale. Câștigătoare a mai multor concursuri importante, ea a fost remarcată și de Cristian Măcelaru, căruia i-a fost asistentă la Orchestra WDR și Orchestra Națională a Franței.
Întâmplător sau nu, ordinea lucrărilor din program s-a potrivit cu aceea a nașterii compozitorilor, din prezent spre trecut: doi autori contemporani, Dan Dediu și Adrian Iorgulescu, apoi Béla Bartók și Jean Sibelius. Caracterizată de Dan Dediu ca „o metaforă muzicală a spiritului autohton”, Frenesia 2 se remarcă prin trei „v” − vervă, virtuozitate și vivacitate, precum și prin armonioasa conviețuire a unității (conferite prin două motive-simbol) și diversității (prin spiritul rapsodic). Pe scenă au strălucit apoi, în Ipostaze VI de Adrian Iorgulescu, violonista Diana Moș, alămurile, percuția și pianista Adriana Maier. O alăturare timbrală inedită și provocatoare, în care autorul depășește aparenta barieră prin metode componistice diverse, având ca liant introducerea în fiecare dintre cele trei secțiuni a unui element surpriză cvasi-tonal.
Un ecou al romantismului din creația timpurie se reflectă în Concertul nr.1 pentru vioară și orchestră de Bartók. Este o creație care emană în ansamblu lirism, suavitate, gingășie, o adevărată declarație de dragoste la care am fost spectatori prin excelenta interpretare a violonistului Vlad Stănculeasa. În final, Simfonia a 5-a de Jean Sibelius, un feeric peisaj al naturii nordice, conturat prin ideea de mișcare, de continuă dezvoltare și, la un nivel mai profund, de o impunătoare, eternă stază. Vervă, lirism, culoare, natură − câteva embleme sonore inspirate de audiția acestui program ofertant atât pentru artiști, cât și pentru public.
Andreea Kiseleff este realizator Radio România Muzical