În ziua de astăzi, modelarea unei vedete din zona operei nu diferă în mod esențial de maniera în care se construiește imaginea oricărei persoane publice. De cele mai multe ori, câștigarea unui concurs internațional propulsează cariera unui cântăreț în centrul atenției, urmând rapid angajamente cu cele mai importante teatre de operă. Însă doar simpla prezență pe scene de renume nu poate să mențină un artist în zona mainstream, ci trebuie realizate înregistrări care să circule rapid pe piața muzicală. Până aici, procesul de promovare nu implică nimic nou, mai ales dacă ținem cont de felul în care marketingul muzical a evoluat încă din secolul XX. Apariția internetului a adus cu sine noi posibilități de propagare a știrilor, iar cele mai noi informații despre activitatea unui artist pot fi aflate direct de pe site-ul acestuia. Mai mult decât atât, social media joacă un rol determinant în promovarea artiștilor, dat fiind faptul că și un tot mai mare număr de oameni caută conținut în acest mediu. Nu este de mirare atunci când o vedetă din lumea operei își poate construi o amplă comunitate de fani (ce se întinde pe întreg mapamondul), care nu ratează ocazia de a asista la evenimente în care personalitatea favorită este protagonistă. Desigur, într-o rețea atât de mare de admiratori, se pot regăsi melomani cu o cultură muzicală solidă, și cei care acordă atenție mai degrabă spectacolului de suprafață decât nivelului ridicat al actului artistic.
Aida Garifullina se numără în prezent printre cele mai active personalități din lumea operei. Pe lângă aparițiile pe scenele teatrelor muzicale, colaborează frecvent și cu muzicieni ai noului val din muzica pop. Dublate de o imagine de divă, calitățile sale vocale au cucerit un public numeros, care umple sălile la fiecare intervenție a sopranei. Acest lucru s-a petrecut și cu ocazia concertului cuprins în agenda de evenimente a Festivalului Enescu, desfășurat la Ateneul Român, în data de 10 septembrie 2023. Acompaniată de Orchestra Filarmonică Würth, dirijată de Claudio Vandelli, soprana rusă a propus un program alcătuit din momente și arii din creația franceză, spaniolă, braziliană și italiană. Demonstrând acele bune calități în sfera de marketing – care au ajutat-o semnificativ în carieră –, Garifullina a interpretat hituri din opere de Charles Gounod, Giuseppe Verdi sau Giacomo Puccini, stârnind ropote de aplauze în rândul publicului. Însă aici ar trebui să reflectăm și asupra altor aspecte. Probabil hipnotizată de exuberanța etalată pe scena Ateneului, o bună parte a spectatorilor pare să fi ignorat faptul că orchestra Würth nu a acordat vreo atenție deosebită intonației sau ilustrării unei palete dinamice diverse, adecvate repertoriului și subtilităților acestuia. Nici ca partener de scenă, ansamblul condus de Vandelli nu și-a îndeplinit rolul așteptat, mai ales în momentele când acoperea solista sau grăbea nejustificat finalurile. La rândul său, deși strălucitoare în registrul acut, Garifullina nu a excelat însă în zona de mediu-grav, ceea ce poate explica într-o anumită măsură și pasajele în care era dominată de orchestră, observabile cu precădere în finalul ariilor. Muziciana a părut să își fi însușit mai bine repertoriul italian în comparație cu cel francez, dovadă fiind și o atenție mai mare acordată pronunției cuvintelor. A impresionat fără îndoială prin lirismul deosebit, construit cu ajutorul bogăției nuanțelor și frazării elegante.
Nu întotdeauna un marketing bun garantează un rezultat artistic de excepție, ci doar succesul de moment. Aglomerarea programului duce adeseori la oboseală fizică pentru artist, care se străduiește mereu să mulțumească publicul și să se mențină în segmentul de vârf al pieței muzicale. La acest aspect contribuie și gustul ascultătorului care, în contextul ritmului alert al vieții cotidiene, preferă uneori un produs muzical ce încântă urechile, dar nu pătrunde cu adevărat în adâncul sufletului.
Vlad Ghinea, muzicolog